Sfaturi |
Cockerul poate fi un companion perfect pentru persoane de orice varsta, un excelent tovaras de joaca pentru copii, este un caine inteligent si vesel, plin de energie, afectuos si foarte prietenos cu oamenii, sociabil cu alti caini. Inainte de a lua decizia de a achizitiona un asemenea caine, care ne poate oferi multe bucurii si satisfactii, este bine sa stim si cate ceva despre eforturile pe care le presupune cresterea lui ca pui, si mai tarziu ca adult. In sensul acesta, este bine sa va asigurati ca: 1. In perioada de acomodare a puiului in noua lui locuinta si in perioada de educare a acestuia, trebuie sa fie cineva acasa o mare parte din zi, astfel incat sa poata fi dus de mai multe ori afara, sa poata fi hranit de mai multe ori pe zi, sa fie supravegheat si educat. Cainele nu poate fi abandonat singur in casa de dimineata pana seara! 2. Sa fiti pregatiti pentru primele nopti ale catelusului in noua lui casa, care pot insemna pentru el neliniste, scancete, agitatie. 3. Sa fiti constient ca va trebui sa curatati mai des casa din cauza catelusului si ca acesta poate produce si unele stricaciuni, atat in casa cat si in gradina. 4. Este bine ca toti membrii familiei sa doreasca in egala masura catelusul, sa nu le faceti o "surpriza" care s-ar putea sa nu le faca placere si sa va ingreuneze viata! 5. Blana unui cocker englez sau american are nevoie de ingrijire speciala regulata, de spalat, periat si de toaletaj periodic. 6. Sa realizati ca vaccinurile, deparazitarile, vizitele la veterinar, precum si mancarea pentru caini inseamna destule resurse financiare alocate catelusului. 7. Sa aveti suficient timp pentru a educa si socializa catelusul, astfel incat el sa devina la maturitate un caine echilibrat din punct de vedere temperamental si educat. In cazul in care sunteti pregatit pentru toate aceste aspecte va asiguram ca nu veti regreta alegerea facuta! Daca va doriti un cocker, este important ca puiul pe care il cumparati sa corespunda standardului rasei din punct de vedere al conformatiei, sa nu aiba probleme de sanatate si sa aiba un temperament echilibrat. De aceea va recomandam sa cumparati un pui cu pedigree, acest act oficial fiind singurul document care garanteaza apartenenta cainelui la rasa. Pedigree-ul este certificatul de nastere al cainelui. In pedigree sunt mentionate date referitoare la caine, proprietar si crescator, ascendenta cainelui (parinti, bunici, strabunici,etc.) cu numele lor, rezultate in expozitii, teste de aptitudini si probe de lucru, teste de sanatate pentru bolile cu determinism genetic. Altfel spus, pedigree-ul certifica faptul ca ascendenta puiului corespunde standardului rasei si nu prezinta probleme de sanatate cu determinism genetic sau devieri de temperament. De aceea optiunea ideala in cazul in care doriti achizitionarea unui pui sanatos, cu sau fara potential de show, in functie de dorinta dvs, este sa contactati un crescator. Cainii cu pedigree sunt rezultatul multor ani de munca de ameliorare si selectie a adevaratilor crescatori. Acestia va pot da cele mai multe informatii si sfaturi pentru alegerea puiului potrivit, cat si in ceea ce priveste cresterea lui. Crescatorul este persoana care, iubind rasa, investeste multa munca si pasiune pentru obtinerea unor cuiburi cat mai bune ; si cu siguranta isi doreste ca fiecare pui sa-si gaseasca stapanul potrivit, sa fie sanatos si fericit si sa se poata mandri cu el. Pentru a contacta un crescator va puteti adresa Clubului national de rasa sau Asociatiei Chinologice teritoriale, de asemenea prin Internet sau reviste de specialitate. Este bine sa incercati sa vizitati macar o expozitie canina in apropiere de casa, este o foarte buna modalitate de a intra in legatura cu crescatorii seriosi de cockeri. Va recomandam sa evitati asa numitii crescatori „puppy farm” care vand pui din orice rasa, sau pet shop-uri on line care aduc la comanda pui (cu pedigree sau fara), targurile de animale, etc. Acestia sunt simpli comercianti care nu urmaresc decat castiguri de pe urma vanzarii unor bieti catei cu o stare de intretinere si de sanatate precara, uneori cu pedigree-uri falsificate, trambalati dintr-un loc in altul pentru a fi valorificati. Nu cumparati puii din magazine, nu achizitionati o „marfa” de pe raft! Ca si in cazul unui copil, pentru dezvoltarea ulterioara a puiului este important ca el sa provina dintr-o familie sanatoasa si serioasa! Puiul pe care il achizitionati de la un crescator va avea pe langa pedigree, si microcip, carnet de sanatate si carnet de performanta. Carnetul de performanta este eliberat de catre COR (Cartea de Origine Romana) pentru fiecare pui inregistrat, odata cu pedigree-ul, si este documentul obligatoriu in expozitiile canine, care trebuie prezentat secretarului de ring inainte de inceperea arbitrajului, pentru consemnarea tuturor calificativelor si titlurilor obtinute. Inainte de a cumpara puiul, ideal este sa puteti merge la crescator acasa pentru a vedea cuibul in intregime. Acasa la crescator: Respectati regulile de igiena in prezenta puilor, vizitatorii pot fi de multe ori vectori in transmiterea unor boli contagioase catre pui. Nu este recomandat sa vizitati mai multe crescatorii intr-o zi, de asemenea trebuie sa tineti cont ca prin intermediul mainilor, hainelor, incaltamintei se pot raspandi virusuri, bacterii, etc. Nu atingeti puii si nu ii luati in brate fara permisiunea crescatorului! Este posibil ca unele femele din dorinta de a-si proteja puii sa fie foarte suspicioase cu strainii in aceasta perioada. Crescatorul trebuie sa va arate toti puii, impreuna cu mama lor si daca este posibil, si tatal. Intrebati cu ce au fost hraniti puii, daca si cum au fost deparazitati si vaccinati. Varsta minima la care un pui poate fi luat de langa mama lui este de 8 saptamani. Crescatorul trebuie sa discute cu dumneavoastra despre problemele de intretinere, alimentatie, sanatate, toaletaj, reproductie si sa va clarifice toate nelamuririle, la momentul achizitionarii puiului dar si dupa aceea. Observati cu atentie starea de intretinere a puilor, acestia trebuie sa fie vioi, nici prea grasi nici prea slabi, cu blana curata si lucioasa, cu ochii si urechile curate. Este bine sa examinati in treacat si fecalele puilor - astfel va puteti da seama daca au diaree sau paraziti. Puii trebuie sa fie veseli si sa vina catre dumneavoastra, nu fricosi / introvertiti. Vaccinarea cainilor este absolut necesara si incepe de regula la varsta de 5-6 saptamani cu un vaccin impotriva parvovirozei sau parvovirozei si jigodiei (in functie de tipul de vaccin folosit) si se continua in urmatoarele saptamani cu mai multe vaccinuri impotriva urmatoarelor boli contagioase: parvoviroza, jigodie (boala lui Carre sau Distemper), leptospiroza (boala lui Stuttgart), hepatita contagioasa canina (boala lui Rubarth), coronaviroza, parainfluenta canina, turbarea (rabia). Pe etichetele vaccinurilor folosite veti gasi urmatoarele prescurtari: P - parvoviroza, D - distemper, H - hepatita, L - leptospiroza, C - coronaviroza, P - parainfluenta, R - rabie. In mod normal, atunci cand noul proprietar ia catelul acasa, el trebuie sa aiba cel putin un vaccin, de la care au trecut cel putin 10 zile, si minim 2 deparazitari interne. Puiul trebuie tinut in casa sau intr-o curte izolata pana la varsta de 3 luni, adica pana la finalizarea programului de vaccinare pentru a nu intra in contact cu alti caini, pisici, oameni, etc. De asemenea este bine sa pastrati o igiena corespunzatoare, puiul sa nu se joace cu incaltamintea cu care dvs. circulati in locuri publice. Acest lucru este deosebit de important, pentru ca atat oamenii cat si alte animale pot fi "vectori", care pot vehicula si transmite diversi agenti patogeni. Sistemul imunitar al puiului nu asigura o protectie maxima a acestuia pana la varsta de 3 luni, chiar in conditiile in care se respecta schema de vaccinare recomandata de medicul veterinar. Abia dupa varsta de 12 saptamani, cand se poate face ultima vaccinare, mai exact dupa 14 zile de la aceasta, este asigurat un procent ridicat de imunitate pentru bolile infectioase impotriva carora a fost vaccinat. Dupa aceea se recomanda scoaterea puiului afara si inceperea perioadei de socializare si de adaptare la tot ceeea ce inseamna mediul extern, o alta perioada extrem de importanta pentru formarea sa ca adult. In continuare, vaccinarea se va face anual, toata viata cainelui, cu un vaccin polivalent. Este ideal ca prima deparazitare interna sa se faca la o varsta cat mai frageda, acest lucru facand parte din atributiile crescatorului. Exista acum si pe piata romaneasca produse care se pot folosi inca de la varsta de 2-3 saptamani. Apoi deparazitarile se vor repeta la intervale de doua saptamani pana cand catelusul nu mai elimina viermi. Inainte de fiecare vaccinare, cainele trebuie in mod obligatoriu deparazitat intern (impotriva parazitilor intestinali) cu un produs recomandat de medicul veterinar. Deparazitarea interna se repeta apoi cel putin o data pe an, inaintea vaccinarii. Se pot face pana la patru deparazitari interne pe an, la interval de trei luni. Deparazitarea externa (impotriva puricilor si capuselor), foarte importanta avand in vedere frecventa mare si in tara noastra a bolilor grave transmise de capuse, purici si tantari, se face lunar cu produse de tip "spot on" (pipete) sau spray. Daca recurgeti la zgarzi antiparazitare, acestea au o perioada de eficacitate de cateva luni (5-8 luni). Cereti sfatul medicului veterinar cu privire la produsul pe care sa-l folositi Cainii pot manca toata viata acelasi tip de mancare fara sa se plictiseasca. Este recomandata Ratia de hrana uscata dintr-o zi trebuie impartita astfel:
Mesele trebuie servite la ore fixe in fiecare zi si sa nu cedati tentatiei de a-i administra diverse suplimente intre mese. Acest lucru poate avea ca rezultat un caine mofturos si „cersetor”, predispus la probleme gastrice. Crochetele se pot servi cainilor uscate sau inmuiate in apa calda, dupa preferinta lor. Pentru a nu-si murdari urechile va recomandam castroanele speciale pentru cockeri (adanci si nu foarte largi la gura). In perioada de crestere, daca se foloseste hrana uscata tip "Premium", corespunzatoare taliei si varstei catelului, nu este necesara administrarea de minerale si vitamine. De la caz la caz, medicul veterinar poate recomanda un supliment de minerale si vitamine, protectoare articulare sau alte suplimente. Ideal este ca si in perioada de crestere a puiului sa tineti permanent legatura cu crescatorul sau cu o persoana cu experienta in domeniul rasei, care va poate sfatui concret in functie de evolutia catelului dumneavoastra. Greutatea ideala in perioada de crestere este urmatoarea:
In jurul varstei de 10 luni, cresterea este practic incheiata. In expozitiile canine, cainii sunt arbitrati de catre arbitri chinologi in vederea stabilirii gradului de conformitate cu standardului rasei. Este modalitatea prin care se poate stabili valoarea chinologica a cainelui. Dupa varsta de 9 luni cainii cu pedigree pot fi prezentati in expozitii pentru ca, pe baza In expozitiile de frumusete cainii se pot inscrie in mai multe clase, in functie de varsta:
Calificativele care se acorda in expozitii sunt:
La clasele juniori, intermediara, deschisa, campioni si lucru se acorda, dupa caz, exemplarelor cu Excelent I si titlurile:
Ce trebuie sa nu uitam cand mergem cu cainele la expozitie:
Este bine sa va achizitionati o cusca pentru caine, aceasta ii va oferi un loc in care se va simti in siguranta si ferit de alti caini. In cazul expozitiilor care se tin afara, trebuie sa puteti asigura umbra pentru caine sau adapost in caz de ploaie cu umbrele, umbrare. Expozitiile trebuie sa fie o placere atat pentru dvs. cat si pentru prietenul dvs., de aceea este bine sa fiti prevazator si sa va asigurati un mic "comfort" pentru amandoi. Pregatirea pentru expozitii, prezentarea Cainele trebuie invatat de mic pozitia de prezentare, mersul in Mersul trebuie sa fie natural, degajat, cainele sa nu fie strangulat in lesa dar nici sa nu mearga cu capul in jos mirosind solul. Trebuie sa fie ordonat, cursiv, cainele nu trebuie sa traga in lesa ci sa mearga drept, disciplinat. Nu trebuie sa alergati in ring. Cand este in ring, cainele trebuie urmarit tot timpul, pentru a ne asigura ca este intotdeauna intr-o pozitie care il avantajeaza. Arbitrul Toaletajul si igiena cockerului SPALAREA SI INTRETINEREA: Cockerul trebuie spalat cu sampon special pentru caini cu par lung, o data pe luna sau mai des, daca este necesar si periat cel putin o data pe saptamana. Ingrijirea parului poate fi o experienta placuta atat pentru caine cat si pentru proprietar, cu conditia sa fie practicata in mod regulat. In timpul perierii proprietarul trebuie sa incurajeze cainele, sa-1 trateze cu blandete si sa-i vorbeasca. Astfel patrupedul va accepta cu placere aceasta operatie. Pentru toaletarea unui cocker aveti nevoie de o perie cu dinti metalici indoiti, un descalcitor, o foarfeca dreapta, o foarfeca de filat, si, eventual, o masina de tuns. Parul se perie mai bine dupa spalare. In timp ce uscati cainele, franjurile de pe urechi, membre, piept si partile laterale ale corpului trebuie periate in sensul de crestere a parului, pentru a nu ramane infoiate. Daca intalniti noduri, acestea se descurca cu descalcitoare speciale. Pe timpul verii este foarte important sa inspectati cainele zilnic pentru prezenta aristelor, scaietilor sau altor fragmente vegetale in blana. Aristele sunt periculoase deoarece pot strapunge pielea sau mucoasele (la nivelul degetelor, urechilor, etc) si provoca multa suferinta catelului. Scaietii, odata inghititi in dorinta cainelui de a-i indeparta din blana produc de multe ori iritatii la nivelul faringelui. CAPUL: La majoritatea cockerilor pe cap creste o "creasta" de par cu aspect tern. Aceasta se elimina prin smulgere putin cate putin pana cand pe cap ramane un par scurt si lucios. Botul trebuie sa fie cat mai neted cu putinta iar stopul bine marcat. De aceea, parul in plus la nivelul stopului trebuie smuls iar cel de pe partile laterale ale botului precum si mustatile se taie cu foarfeca de filat. Nu tundeti niciodata "creasta" deoarece, pe de o parte capul va capata o expresie aspra, si pe de alta parte parul va creste si mai abundent si de cele mai multe ori ondulat. URECHILE: Trebuie sa fie foarte bine periate pe ambele fete. Standardul precizeaza ca urechile trebuie sa fie inserate la nivelul liniei orizontale care trece chiar la nivelul ochilor. Tot parul care, prin abundenta sa, ar da impresia ca ele sunt atasate mai sus decat sunt in realitate, trebuie eliminat prin smulgere sau cu ajutorul foarfecelor de filat sau al masinii de tuns. Cu ajutorul foarfecelor drepte sau al masinii de tuns se indeparteaza si parul de pe fata interna a urechii si de pe marginea posterioara pentru a degaja intrarea in conductul auditiv. Varfurile franjurilor se egaleaza. Ar trebui amintit de asemenea ca, imediat dupa baie si chiar mai des daca este necesar, urechile trebuie curatate in interior. In mod normal, un cocker sanatos, bine hranit, nu va avea o secretie foarte abundenta in urechi. Curatati urechile cu vata sau cu o bucata de tifon steril, scotand catre exterior tot cerumenul, pana cand urechea ramane curata. Exista in farmaciile veterinare produse speciale pentru curatarea si igienizarea urechilor, care pot fi folosite cu rezultate foarte bune. NU folositi altceva pentru a curata urechile cu exceptia solutiilor special destinate acestui scop. NU curatati urechea cu betisoare de vata, si nu patrundeti cu nimic in interiorul urechii (conductul auricular), curatati numai partea urechii pe care o puteti vedea. In anumite situatii, datorita unor cauze variate, secretia auriculara se mareste cantitativ, isi modifica aspectul si mirosul, urechile se inflameaza si devin dureroase, vor aparea manifestari gen scuturat din cap, mers cu capul aplecat intr-o parte. Cainele a facut ceea ce se cheama o otita externa si trebuie prezentat la veterinar. Principalele cauze care duc la otite la cockeri sunt : umezeala stagnanta in ureche, corpi straini patrunsi in ureche (ariste, in special pe timpul verii), insuficienta aerare sau ventilatie la nivelul conductului auditiv cauzata de excesul de par, alimentatia de proasta calitate (otite de origine alergica). GATUL: Se tunde scurt un triunghi cu un varf la nivelul sternului si celelalte doua in partea posterioara a insertiei urechilor. CORPUL: Parul mort de pe spate trebuie indepartat prin smulgere cu mana cu o manusa de cauciuc. Franjurile de pe piept vor fi bine periate, egalate, dar in nici un caz taiate. MEMBRELE ANTERIOARE: Parul de la nivelul coatelor si de pe partea anterioara a membrelor trebuie epilat sau filat, iar in partea posterioara franjurile vor fi bine periate si egalate dar, in nici un caz, taiate. MEMBRELE POSTERIOARE: Crupa si coapsele trebuie degajate de parul mort, franjurile se egaleaza, iar jaretul se tunde scurt. LABELE: Se tund la marginea degetelor pentru a avea aspectul de "labe de pisica", rotunde din toate unghiurile de vedere. Este indispensabila si taierea parului dintre cuzineti, dar numai pana la nivelul acestora, pentru a impiedica formarea de noduri care jeneaza cainele in mers. COADA: Se scurteaza parul de la baza cozii, franjurile se egaleaza si se scurteaza. Diferente in toaletajul cockerului american SPALAREA SI INTRETINEREA: Nu periati niciodata cainele uscat. O data pe saptamana sau la 10 zile cockerul american trebuie spalat cu un sampon special. Daca parul este degradat folositi un sampon cu proteine, limpeziti bine, aplicati un balsam, lasati sa actioneze cateva minute, apoi limpeziti din nou. Infasurati-l intr-un prosop uscat si puneti-l pe o masa. Uscati capul, apoi spatele, apoi urechile, pieptanandu-le in sensul de crestere a parului. Culcati apoi cainele pe o parte, uscati-i franjurile de pe piept si membre periindu-le in raspar. Daca intilniti noduri aplicati un spray descalcitor sau folositi descurcatorul. Efectuati aceeasi operatie si pe partea cealalta, pana la uscarea completa. Asezati apoi cainele in picioare si periati-l in sensul de crestere a parului. Pentru toaletarea propriu-zisa aveti nevoie de o perie cu dinti metalici indoiti, un descalcitor, o masina de tuns cu lama nr. 10, o foarfeca de filat si o foarfeca dreapta. CAPUL: Botul se tunde cu masina de tuns in raspar. Urechile se tund tot cu masina astfel: pe fata externa se tunde partea superioara pana la jumatatea urechii, iar pe fata interna se degajeaza intrarea in conductul auditiv. Craniul se tunde cu foarfeca de filat si nu se lasa mot in frunte. GATUL: Se tunde cu masina in raspar pornind de la stern si urcand catre bot. SPATELE: Se epileaza cu mana sau cu o manusa de cauciuc. Pe ceafa si pe partile laterale ale corpului, ca si pe coapse, daca este prea mult par, se indeparteaza cu foarfeca de filat. COADA: Se scurteaza parul de la varful cozii, de pe partile laterale si de la baza cozii. LABELE: Se degajeaza bine cuzinetii de parul de la acest nivel, apoi se tund in forma de bol franjurile care ajung la pamant. In timpul acestei operatiuni trebuie pieptanat foarte des pentru ca ies mereu fire de par netaiate. Conditii de obtinere a titlurilor de campion Titlul CAMPION ROMANIA (R.CH.) se acorda cainelui care a obtinut cel putin 3 titluri CAC de la minimum 2 arbitri diferiti, astfel: 1xCAC in expozitie CACIB sau de Club, 1 X CACin expozitie nationala CAC, 1 X CAC in Expozitie de Campionat CACIB. La Cockerul Spaniel Englez este necesar de asemenea examenul de lucru (vezi capitolul Regulamente). Titlu CAMPION ROMANIA se acorda si cainelui care este deja campion al altei tari membra FCI si care obtine un titlu CACIB si CAC intr-o expozitie din Romania. Deasemenea, titlul CAMPION ROMANIA se acorda si cainelui care obtine titlu CACIB si CAC intr-o expozitie OPEN organizata anual in cadrul unei expozitii CACIB. Titlul CAMPION ROMANIA CUM LAUDAE (R.CH.C.L.) se acorda cainelui campion RO care a obtinut 2 titluri CACL in clasa campioni de la 2 arbitri diferiti. Titlul CAMPION ROMANIA JUNIOR (R.J.CH) poate fi acordat acelui caine care a obtinut 2 titluri CAC.J. de la doi arbitri diferiti, unul din titluri fiind obtinut intr-o expozitie C.A.C.I.B. De asemenea titlul CAMPION ROMANIA JUNIOR se acorda si cainelui care a obtinut titlu Best junior al rasei intr-o expozitie Open care se organizeaza anual in cadrul unei expozitii CACIB. Activitatea de reproductie (vezi si capitolul Regulamente) Contrar opiniilor nefondate care circula printre iubitorii de caini, nu este obligatoriu ca toate exemplarele, masculi sau femele sa se reproduca. Masculii pot trai toate viata fara sa monteze cu conditia ca, pe cat posibil, sa se evite contactul cu femele in calduri. Masculii nu au perioade de calduri, starea de agitatie a acestora, de care se plang uneori proprietarii, provine fie din faptul ca au simtit o femela in calduri (instinctul de imperechere este trezit la caine de mirosul specific al femelei in calduri), fie din totala lipsa de educatie a cainelui care este lasat inca de mic sa faca numai ce vrea el, fiind apoi greu, daca nu chiar imposibil de stapanit la maturitate. Pentru proprietarii de femele, decizia de a le da la monta trebuie luata cu multa responsabilitate. Activitatea de crescator cere mult timp si pricepere precum si conditii de spatiu adecvate, fara a mai mentiona investitia materiala care este si ea substantiala. Scopul producerii unui cuib de Cockeri trebuie sa fie nasterea unor exemplare din ce in ce mai apropiate de standardul rasei, in nici un caz nasterea unor pui oarecare. Un alt lucru la care trebuie sa ne gandim este ce vom face cu puii odata ajunsi la varsta de a pleca de langa mama lor. Avem oare certitudinea ca le vom gasi proprietari seriosi si responsabili care sa aiba grija de ei toata viata sau vor ajunge sa treaca de la un stapan la altul pentru motive puerile ( "a ros un pantof", "a urinat pe covor", "face galagie cand suntem plecati de acasa", "l-am luat pentru copil si acesta nu mai are timp sa se ocupe de el" ,etc.). Exista posibilitatea ca femelele neimperecheate sa manifeste fenomene de gestatie falsa: in perioada in care ar trebui sa aiba pui isi fac cuib, aduna jucarii pe care le considera puii lor, mamelele se tumefiaza si secreta lapte. Aceasta este o psihoza asociata cu dezechilibre hormonale care in timp favorizeaza aparitia tumorilor mamare si a bolilor uterine (piometru). Daca din diferite motive femela nu va face pui (defecte genetice care o exclud de la reproductie sau stapani care nu au intentia de a o imperechea vreodata), este recomandabil sa fie sterilizata din timp pentru a evita riscurile unor dereglari hormonale cu urmari grave. Tinem sa precizam ca aceste fenomene pot apare si la femelele care au avut pui, deci imperecherea nu rezolva aceste probleme. De aceea recomandam si sterilizarea femelelor folosite la reproductie dupa terminarea perioadei de reproductie (la aproximativ 7 ani). Daca ati hotarat sa supuneti femela la aceasta operatie, trebuie sa stiti ca interventia chirurgicala nu este nicidecum una complicata, este o operatie simpla, care se realizeaza frecvent in majoritatea clinicilor si cabinetelor veterinare, putin traumatizanta pentru animal. In nici un caz animalul nu va constientiza lipsa organelor sexuale, asa cum in mod gresit isi imagineaza unii proprietari de caini, nu se va simti "mutilat". Femelele sunt, in general, in calduri de doua ori pe an. Nu va speriati daca femela dumneavoastra nu intra in calduri la fiecare 6 luni. Exista femele care au calduri din 8 in 8 luni, sau chiar mai rar. Perioada de calduri dureaza in medie 21 de zile. Debutul ei se recunoaste dupa tumefierea vulvei si scurgerea unei secretii sangvinolente. Pentru a fi mai siguri in depistarea primei zile de calduri, cand a inceput tumefierea vulvei, tamponati zilnic vulva cu vata. Ziua in care apar pe vata urme de sange este considerata prima zi de calduri. In general, femela accepta masculul numai intre a 9-a si a 16-a zi de calduri. Chinologii recomanda monta intre a 10 si a 15 zi. Pentru determinarea momentului optim, corespunzator ovulatiei, se poate apela la ajutorul medicului veterinar pentru un frotiu vaginal sau o dozare de progesteron. Secretia genitala a unei femele in calduri are un miros caracteristic pe care masculii il simt de la mare distanta. Daca ati hotarat ca femela dumneavoasta sa faca pui, este bine sa va sfatuiti cu clubul in privinta alegerii masculului. Masculul nu se alege dupa principiul apropierii de domiciliul femelei sau pentru ca se joaca de obicei cu femela respectiva in parc. Dupa alegerea masculului, proprietarii partenerilor stabilesc conditiile de monta. In conformitate cu regulamentul de reproductie al Federatiei Chinologice Internationale, proprietarul masculului percepe o taxa de monta care se achita imediat dupa efectuarea montei. Proprietarul masculului nu poate cere un pui decat daca il pastreaza pentru propria canisa. In general monta are loc la domiciliul masculului, intr-un spatiu foarte linistit. In principiu, o singura imperechere este suficienta, dar este bine ca ea sa se repete dupa 24 sau 48 de ore. Se intampla uneori ca femela sa nu accepte masculul. In acest caz, ea trebuie calmata, luandu-i capul intre maini si mangaind-o la baza urechilor. Cateaua care este dispusa sa se imperecheze isi da coada la o parte. Imperecherea dureaza 10-30 de minute si in aceasta perioada nu trebuie fortata despartirea lor, deoarece se pot rani. In cazul unei imperecheri nedorite, nu se va interveni in timpul acesteia, ci se va apela imediat la medicul veterinar pentru eventuala intrerupere a sarcinii. Inainte de imperechere femela trebuie sa fie deparazitata, vaccinata, iar glandele perianale vidate. Perioada de gestatie dureaza in medie 60-63 de zile (cu variatii extreme de la 58 la 70 zile). In primele 4 saptamani, organismul femelei nu pare afectat de noua sa conditie, nefiindu-i necesar nici un aport suplimentar de calorii. Exista in prezent hrana speciala care se poate administra femelelor gestante, incepand chiar dupa monta. Unele femele pot manifesta cam la 3 saptamani de la monta o perioada de aproximativ 1 saptamana in care se constata un apetit capricios si o stare generala modificata, uneori vome, stare care dispare in a doua parte a gestatiei. Diagnosticul de gestatie se poate pune dupa 3 saptamani de la data montei prin palpare sau prin ecografie. La 40 zile de gestatie se recomanda deparazitarea interna a femelei. In a doua luna de gestatie femela trebuie sa primeasca o hrana de calitate, bogata in principii nutritive. Daca in prima luna de gestatie se recomanda multa miscare, fara restrictii, in cea de-a doua luna miscarea va fi limitata, evitandu-se efortul exagerat si sariturile. In ultimele doua saptamani de gestatie, in functie de evolutia sarcinii, cantitatea de hrana se va imparti in 3-4 mese pe zi pentru ca, din cauza uterului care se destinde spectaculos, stomacul femelei nu mai poate primi o cantitate mare de hrana dintr-o data. In ziua fatarii, femela va refuza in general hrana. Cel mai indicat este ca fatarea sa se produca in mediul in care traieste femela. Temperatura ambianta la si dupa fatare trebuie sa fie de 25-30 de grade, deoarece puii trec brusc de la temperatura de 38 de grade a lichidului amniotic la un mediu mai rece: aerul ambiant. Pentru incalzirea cuibului se pot folosi: lampi cu infrarosu, perne electrice, etc. In primele zile puiul nu este capabil sa-si realizeze termoreglarea si se raceste daca nu este in contact cu mama sa sau cu obiecte calde (sticle cu apa calda). Tot in aceasta perioada, excrementele si urina sunt eliminate numai cu ajutorul mamei care il linge pe abdomen. Deoarece puiul nu-si controleaza singur functiile, el poate muri daca nu este ajutat sa-si faca nevoile. Cu 1-2 zile inainte de fatare, temperatura femelei scade ajungand in ultimele 24 de ore sub 37 de grade. Odata cu declansarea contractiilor uterine femela nu mai mananca, devine agitata, gafaie si tremura din ce in ce mai puternic. Aceste fenomene pot dura intre 10 si 24 de ore, cu variatii in functie de individ. Atunci cand contractiile uterine devin suficient de puternice si femela ajunge sa fie pregatita pentru expulzarea puilor, se elimina lichidul amniotic, care este incolor. Intre eliminarea acestui lichid si expulzarea primului pui nu trebuie sa treaca mai mult de 4 ore. Ritmicitatea normala a fatarii este de 1 pui la 10 - 60 de minute, intervalul intre pui putand creste spre finalul fatarii cand femela incepe sa oboseasca Daca intervalele se prelungesc sau daca femela se calmeaza inainte de expulzarea ultimului pui se administreaza calciu. La sfarsitul fatarii medicul veterinar va administra si ocitocina pentru eliminarea eventualelor resturi placentare si stimularea involutiei uterine. Din instinct, femela curata puiul de invelitori, ii sectioneaza cu dintii cordonul ombilical, apoi il linge puternic pentru a-i stimula respiratia si sistemul circulator. Puiul incepe sa tipe si cauta destul de repede mamelele si caldura abdomenului mamei sale. Perioada intre 2 pui poate depasi 1-2 ore dar nu trebuie sa depaseasca 4 ore!!! Daca femela face eforturi mari dar nu reuseste sa expulzeze nimic trebuie anuntat medicul veterinar (care in prealabil a fost anuntat de data aproximativa a fatarii), si i se comunica toate datele notate pana atunci. De asemenea, in cazul in care sezizati aparitia unui lichid verzui la nivelul vulvei, inainte ca femelala sa fi eliminat vreun pui, trebuie sa luati legatura imediat cu medicul veterinar. Acest lucru poate inseamna ca placentele s-au desprins si daca in scurt timp puiul nu este elimnat, el poate muri. Uneori, la femelele care sunt la prima fatare, speriate sau epuizate de efort, instinctul de ingrijire a puilor nu se manifesta si atunci trebuie sa interveniti in operatiunea de scoatere a puiului din invelis, de taiere a cordonului ombilical si de stergere a puiului cu o carpa de bumbac pana la uscarea completa. Cand puiul respira greu sau nu incepe sa respire imediat, interventia umana trebuie sa fie prompta: dupa ce se scoate puiul din invelitorile fetale, i se ligatureaza si apoi se sectioneaza cordonul ombilical, se maseaza energic cu un prosop uscat, se poate folosi o pompita nazala pentru copii pentru aspirarea lichidelor de la nivelul cailor respiratorii superioare care il impiedica respiratia. Dupa ce incepe sa respire normal poate fi pus la supt. Gestul este foarte important in cazul femelelor care isi ignora puii. Cordonul ombilical trebuie taiat la aproximativ 1,5-2 cm de peretele abdominal. Acesta se taie cu o foarfeca dezinfectata in prealabil apoi se dezinfecteaza si bontul de cordon care a ramas la pui cu betadina. Deoarece, in general, in timpul fatarii femela nu se poate ocupa de puii deja nascuti si are nevoie de spatiu pentru a se misca in cuib in timpul contractiilor, este bine ca, dupa ce au supt putin, puii sa fie asezati intr-o cutie cu sticle cu apa calda infasurate in prosoape. Cutia cu pui se aseaza langa locul unde femela fata astfel incat ea sa-i poata simti aproape si sa nu devina nelinistita. Dupa terminarea fatarii, femela este dusa afara pentru a urina si defeca, i se face toaleta spalandu-i trenul posterior si se pune asternut curat in cuib. Ea poate fi acum hranita si i se pot administra lichide la discretie. Apoi, proaspata mamica este asezata cu noua ei familie in cuib si lasata sa se ocupe de pui. Nu interveniti decat daca este necesar. Este bine sa nu stresam femela mai mult decat este necesar, sa nu ii inhibam instincrele materne pe care in mod normal trebuie sa le aiba. Si in cazul in care totul decurge normal, este bine ca femela sa fie examinata a doua zi dupa fatare de catre medicul veterinar . In perioada de alaptare femela are nevoie de un aport energetic crescut, atat pentru propriul organism cat si pentru producerea laptelui pentru pui, corespunzator dpdv cantitativ si calitativ. De aceea in aceasta perioada femela va fi hranita cu o cantitate crescuta de hrana, de calitate, multe lichide. In functie de numarul de pui si implicit de cantitatea de lapte pe care femela il produce, se vor administra suplimente de calciu si vitamine. Daca nu are lapte suficient sau refuza alaptarea se poate trece la alimentarea artificiala a puilor cu biberonul, cu lapte special pentru catei.
|
hrana industriala speciala pentru caini, deoarece aceasta este echilibrata in proteine, glucide, lipide, minerale si vitamine si simplu de administrat. Alegeti pentru cainele dumneavoastra o hrana uscata adecvata varstei si conditiei lui fizice si administrati-o in cantitate corespunzatoare, conform instructiunilor de pe sac (un cocker adult mananca aproximativ 200 g hrana uscata pe zi, impartita in 2 mese).Crescatorul va poate sfatui care este tipul de hrana recomandat, ideal este sa mergeti pe acelasi tip de hrana cu care puiul a fost obisnuit, macar o perioada. O schimbare a alimentatiei asociata cu stressul schimbarii de mediu si despartirii de cuib poate provoca dezechilibre grave. Chiar si in perioada de adult, daca doriti sa schimbati un sortiment de hrana cu altul, este bine sa faceti aceasta trecere in decurs de cateva zile, amestecand treptat, progresiv, hrana veche cu cea noua. In magazine veti gasi mancare uscata intr-o multitudeine de sortimente : Normal (Adult), Energy (Sport) - pentru caini foarte activi sau foarte slabi,
Light - pentru caini supraponderali, Sensible (Miel cu orez) - pentru caini sensibili, cu alergii, cu probleme digestive sau cu un apetit mai capricios, Puppy & Junior - pentru perioada de crestere, Senior (Mature) pentru caini care au depasit varsta de 7-8 ani. Pe langa aceste sortimente, in cazul in care cainele dumneavoastra sufera de o anumita afectiune, in magazine puteti gasi o mancare speciala, dietetica (Heart, Hepatic, Renal, Intestinal, Hypoallergenic, etc). Va recomandam sa cereti sfatul medicului veterinar curant in alegerea sortimentului de hrana cel mai potrivit pentru catelul dvs.
calificativelor obtinute, sa poata fi folositi la reproductie. Puii primesc acte de origine (pedigree) numai daca ambii parinti au obtinut dreptul de reproductie in expozitii.
lesa la pas si sa accepte cu docilitate examinarea dentitiei. El trebuie sa fie obisnuit cu zgomotele, cu contactul cu persoane straine. O prezentare corecta in ring presupune o tinuta naturala si vioaie, o atitudine calma, un mers degajat si disciplinat in fata arbitrului. Cu cateva saptamani inainte de expozitie parul lor necesita o ingrijire speciala, iar in ultima saptamana inaintea expozitiei cockerii trebuie toaletati dupa o metoda specifica rasei si imbaiati. Pe langa mersul in lesa la pas trebuie sa exersati din timp cu catelul si pozitia corecta de prezentare. In ring cainele trebuie sa intre cu o persoana pe care acesta o asculta si o cunoaste. Este bine sa va procurati din timp o lesa speciala, "de prezentare". Arbitrul va examina cainele : static (in pozitie de prezentare), in miscare si va va solicita sa il urcati pe o masa pentru 
a-l examina indeaproape.
In pozitie de prezentare cainele trebuie sa stea natural, cu capul si coada sustinute in maini. Membrele trebuie sa fie drepte pe sol, paralele intre ele, cele din fata sub caine iar cele posterioare usor trase inapoi.
va solicita sa urcati cainele pe o masa pentru a-i examina dentitia, conformatia, masa musculara, prezenta ambelor testicule in scrot la masculi. Cand cainele este pe masa, trebuie sa aveti grija sa nu stanjeniti arbitrul care il va examina indeaproape, punand mana pe el, dar in acelasi timp sa va asigurati ca aveti cainele tot timpul intr-o pozitie corecta, care sa il avantajeze. Este o idee buna ca, dupa ce arbitrul a examinat dentitia si linia craniului, sa va deplasati in fata cainelui si sa ii tineti capul in maini, intinzandu-l usor pentru a lasa sa se vada un frumos contur al liniilor corpului.
